Anatole France biografie

  Anatole France a început să scrie poeme de dragoste inspirate de iubirea sa neîmpărtăşită pentru o actriţă. Unii se sinucid din dragoste sau renunţă cu totul la iubire, dar alţii folosesc dragostea ca pe o trambulină creatoare, fructificând-o în opere care vor rămâne peste timp. A fost şi cazul lui Anatole France, care dintr-un îndrăgostit oarecare a ajuns un laureat al premiului Nobel pentru literatură. Nu e rău pentru cineva care avea o profesie relativ umilă: bibliotecar la Senat.

   Numele său adevărat a fost Jacques Anatole François Thibault şi s-a născut la Paris în 1844, trăind 80 de ani. De mic viaţa sa a fost marcată de cărţi, fiind fiul unui librar. La maturitate şi-a început activitatea publicând versuri, dar şi povestiri, eseuri, teatru.

  Primul său roman – Crima lui Sylvestre Bonnard – a apărut în 1881 şi a fost premiat de Academia franceză. Acest premiu l-a consacrat, scoţându-l din obscuritate. Începe să frecventeze saloanele literare şi să îşi facă prieteni celebri.

  Devine director al revistei Les Lettres et les Arts (1885) şi cronicar al revistei Le Temps (1887). Cu toate astea, îşi mai păstrează câţiva ani postul de bibliotecar, de unde demisionează doar în 1890, la 46 de ani. Publică atunci romanul Thaïs şi începe o lungă serie de călătorii prin Europa, continuând în acelaşi timp să scrie. Romanele sale au fost adevărate best selleruri şi a fost considerat scriitorul reprezentativ al Franţei.

  Academia Franceze l-a ales membru în 1896 şi, cu trei ani înaintea morţii sale, în 1921, i s-a decernat premiul Nobel pentru: strălucite realizări literare, nobleţea stilului, adâncă simpatie faţă de oameni.

  Cu toate astea, un an mai târziu, opera sa a fost interzisă de Biserica Catolică. Pentru alţii ar fi fost poate o lovitură, dar el a declarat că consideră acest lucru o distincţie. Interdicţia a fost ridicată în 1966.

  Se spune că Anatole France a fost modelul literar al lui Marcel Proust, un alt titan al literaturii franceze.